Fotbal la MAX sau MAXima deziluzie?

Fenomenul numit Maximilian Nicu a umplut mass media in ultimele zile. Si e si normal, pentru ca romanii il privesc ca pe o extrema care poate oferi fantezie jocului nationalei si sa o scoata din mocirla mediocritatii in care se balaceste de la efervescentele egaluri cu „marile puteri” de la Euro incoace. Dar are oare Romania forta de a spera si de a avea rabdare sa vada cum creste o tanara speranta, fie ea si neautohtona, care poate coincide cu o rampa de lansare pana la evenimentul „BAFANA-BAFANA 2010”?
Am fost si raman de parere ca intensa mediatizare in cadrul fotbalistilor romani are un efect mult mai daunator si mai inselator decat un bluf la poker. Si asta pentru ca sentimentul de a fi considerat „briliant” le scade vertiginos orice falsa, inca existenta urma de modestie. Bineinteles ca pe o echipa alcatuita din 11xCristiano Ronaldo o poate bate chiar si buzaul cu echipa a doua, atata timp cat jmenozeala specifica „womanizer-ului” este prezenta in fiecare dintre acestia.
NU! In niciun caz nu vrem un Mutu 2. Vrem un baiat de bun simt care sa munceasca mult si sa nu creada ca pozitia din care pleaca (titular la liderul din Bundesliga) este una care sa ii permita arogante. De altfel, aici se va vedea adevaratul sau caracter: va reusi sa treaca peste presiunea ziaristilor si sa rupa gura targului inca din primul meci de titular la nationala; sau va fi nevoie de un rateu colosal prin care sa ne aduca pe toti cu picioarele pe pamant si sa nu mai speram la vise desarte de calificare la mondiale?
Este uimitor, scandalos as putea spune daca ma gandesc mai bine, cum un jucator poate fi etichetat intr-un timp atat de scurt drept „salvatorul nationalei”. Este jignitor, mai ales datorita faptului ca un Costea sau un Cocis au muncit mult mai mult ca sa prinda primul 11 „bolnav” al lui Piti. Perioada de adaptare cu colegii de echipa este foarte scurta pentru a da timp de manevra formarii legaturilor de joc intre Max Nicu si acestia. De aceea raman oarecum sceptic in ceea ce priveste omogenitatea lotului odata cu venirea „Panzerului” berlinez, iar scartairea jocului la mijloc, acolo unde nationala a avut totdeauna bube si zgaibe este lucrul care ni-l dorim cel mai putin cu totii.
Asadar, nu il luati pe Max Nicu drept justitiarul neamt care a venit sa faca ordine si disciplina in culisele tricolorilor. Exista numai doua alternative: ori mananca din gazon in meciul cu Serbia si ne asigura ca toate laudele care i-au fost aruncate au avut o baza tare, ori este doar o bujie in plus la motorul stricat de joc al nationalei.
Totusi optimismul primeaza si ca sa inchei intr-o nota pozitiva: Nicule bafta multa, fa-ne mandrii ca avem un jucator la virtuala (macar) campioana a Germaniei. HEIL NICU!!! Avem pofta de un schnitzel sarbesc!!!!