
„Intr-adevar, unii tricolori nu traverseaza cea mai buna forma, dar atunci cand vii la lot pentru un asemena meci ca cel cu Serbia, uiti de tot si dai 110% din ceea ce poti.”
Iata ce declaratie apetisanta si extrem de subtila dadea Piti inainte de rusinea traita de fiecare dintre noi sambata seara in fata sarbilor. Cel mai trist este ca declaratia s-a reflectat in jocul nationalei: Dorel Stoica (pardon, Stoikovic) a uitat pentru moment pentru cine joaca (probabil cuprins de febra unui „asemenea meci ca cel cu Serbia”), iar stresul acumulat a dus la o sfortare in plus, cat un autogol (echivalentul a „10% din ceea ce poate”) care a fost de ajuns sa faca diferenta intre o echipa haotica, neorganizata, neomogena, unde relatiile de joc au fost asemanatoare cu cele dintre Mitica si Ionut Lupescu, si una inteligenta, pragmatica, exact opusul nostru, care a stiut sa profite indeajuns de slabiciunile unei ehipe disperate.
Si un alt motiv pentru care nationala a aratat aseara ca o echipa de dansatori schiopi de tarantella este acela ca barbugiul sef a considerat meciul cu Serbia ca unul de test, in care le poate da un praz de mancat lui Costea si Stoica. Iar o echipa de olteni, care nu sunt nici bine pusi in teren si ii ustura si ochii de la praz, nu poate da decat maxim 3 pase exacte pe meci.
In legatura cu pronosticul, nu am avut nicio emotie la un x2 mai mult decat clar, cum a zis bog, in conditiile in care pentru ca nationala noastra de mititei necopti sa castige cu Serbia, trebuia ca Piti sa ii intrebe un singur lucru: „Pe ce post jucati bai carnatarilor????????”