POVESTIRI DIN FAUREI (I)



Inaltpreastimati cunoscatori de stiinte exacte, pure, infailibile si indubitabile, va prezint acilisa in cele ce urmeaza uo scurta incursiune in vasta si conplexa lume a unei taine care macina uomenirea perspicaca din tinpurile lu gieordano bruno (ce inchizitia mea) si pana in zilele lu tamango, mama maria de la canpina, stralucirea si tot neamu iei si inegalabilul si inestimabilul izvor de cultura cocalara multpreasucara, maestrul Leo de la Strehaia
Pe o strada nepavata si neluminata din Faurei, crema si tuata floarea cea vestita a cocalarimii se cultiva la o dezolanta catea lesinata dezbatand subecte mondene. Un televezor venus prafuit stetea pe bar intre 2 sticle de babanu, iar parabola digi ciordita duprin braila se legana razant agatata langa fereastra.


Atmosfera era una de fiesta, fiindcaci patronul tavernii, don Lorinica Corleone a pregatit pentru acea seara program artistic. Murmure dezaprobatoare, vociferari intense si apostrofari vizavi de niamuri muarte cuprinsera subit bodega in muomentul in care, la comanda patronului, barmanita Scoroboaia lua un par de vro 4 m lungime (telecomanda fratello) si dete dupe taraf pe antena 1 in baza la pretextu ca incepea marele derby de suferinta din cupa della rumanica (Unirea Urziceni – Steaua). Intreaga cocalarime a aprobat cu urale de hua pe sub mustati, fiind extrem de ientuziazmati sal vaza giucand pe emvipiul urbei, banel.
Insa nu aceleasi mustaciuare zambarete reliefand dintisorii portelanati in foita de aur dominau peisajul dupa fluerul final ! Banel isi scuipa ca de obicei plamanii ca orice oita loiala, insa jocul drim timului lui Laca a scartait vizibil, intr-un acord armonios de tronpete si tinichiele. Un nou meci, o noua pata pentru reputatia metropolei, un nou joc sictirit al lui banel. Intreaga bodega iera deprimata, nici macar o tuica fiarta facuta in casa nu le putea iestonpa gustul amar al frustrarii si infranjerii. Nici barfele intre tutancamuancele din fata tavernei nu mai curgeau ca altadata. Nici smenarii martafoi de trag o miuta in spatele conplexului de vile nu mai au acelasi chef de viata, atata tinp cat banii de cersit sau spalat parbrize la intersectia de drum national erau ingropati la pariuri, fara niciun fel de castig. Un lucru era cert si ievedent : incepea declinul Leaganului Cocalarimii, Faurei.
Inplicit, ca rezultat al scaderii popularitatii lui banel printre concitadini, don Lorinica Corleone o baga intr-o zi in samit pe Scorobuaia. Cateaua lesinata avea datorii la lautari si mariachi, nu mai avuse vro nunta sau botez de asta vara, ramasera restanti la plata facturii la digi, iar marfa venea din ce in ce mai scumpa. Framantarile si zbuciumurile celor doi nu genereaza decat o singura intrebare : “to faliment or not to faliment ?”
Astfel, in acest moment de rascruce, Scoroboaia, in deplina senilitate si incredere in superstitiile pirandesti, ii propune patronului ei sa ceara indrumarea unei specialiste in afaceri. Lorinica isi indreapta cu tact sprancenele cu ghiulul si acsepta propunerea.

A doua zi, o pluaie mocaneasca accentueaza starea avansata de jale si sictir in care se cufunda de la inceputul sezonului Faureiul. Odata cu terminarea dedicatiilor fara numar in direct pe taraf, Scoroboaia scoate venusul din prija si se posteaza nelinistita la fereastra. Don Lorinica veghea ingandurat asupra unei sticle de Unirea, citind cu luare-aminte prosportul cu banel pe prima pagina calcat in picioare de un desconocido de la urziceni. Monotonia zilei fu insa rapid acaparata de un sunet mladios de balada a lui salam venind dinspre miazazi. Treptat, treptat, precum baccile de fizie ale lui margineanu. vocea lui salam iera acompaniata de sunetul cauciuacelor calcand nisipul fin de Faurei. In momentul in care portiera se deschise larg, maneluta putea fi auzita la un bitrate constant, pesemne ca subwuferele isi facea datoria.
Scorobuaia sari in sus de allegria, vazand lincolnu roz parcat in fata bodegii. Niste badygarzi mielusei de vro 2m lati in spate coborara din masina si deschisera galanti portiera din spate. Don Lorinica privea cufundat scena. «Trei sa fie vrio ducesa versata/ si de cocas respectata,/ altfel io chiar nu-mi esplic/ se crede-al lumii buric » . Deodata, de dupe geamul negru, se arata o cheparuasa carei lua ochii pe loc patronului. Privirea i se atinti instantaneu asupra papornitei D&G cu placuta aurita, gecii inblanite din colectia leopard toamna-iarna 2007-2008-2009-2010 Vanessa Style, pantofi cu tuace cu spirala, ochielari de suare cu lentile roscate modelul Vice City ’80, toate acestea aureolate de un mers gingas de gazea, cu mana la curea si privirea incruntata la circa 18.3 grade. In momentul in care Scoroboaia o saluta, mondiala pasi sfidatuare in pragul usii. Atunci a fost momentul in care don Lorinica a realizat ca bengalozitatea ce i se arata in fata ochilor iera cea mai adevaraciune printesa din era lui mancatas!